Octombrie, luni

Urasc diminetile! Si mai ales diminetile de luni. Si de marti si de miercuri si de joi si putin mai putin de vineri.

Nu stiu altii cum sunt dar eu as da orice sa dorm un pic mai mult dimineata. Mai stiu cativa de-al de mine, insa ii invidiez pe cei care sar din pat imediat ce suna alarma ceasului sau a telefonului. Cred ca o data sau de doua ori pe an imi iese si mie figura asta, insa numai in acele zile in care am de facut niste chestii extraordinare, sau cand stiu ca ma asteapta un mic dejun copios si o cana aburinda de cafe-au-lait.

Cateodata se intampla paradoxul zilei libere ii spun eu. Sambata de exemplu ma trezesc cam la aceeasi ora la care ma trezesc in cursul saptamanii sau numai un pic un pic mai tarziu pentru ca stiu ca este ziua mea libera si nu vreau sa o pierd dormind. Abia astept sa mergem la cafea, sa ne luceasca ochii in soare si sa ne adie vantul in par pe o terasa in Unirii.

Ieri de exemplu am fost in targ. A fost o zi superba, poate chiar un pic prea calda fata de zilele cu care ne-a obisnuit toamna pana acum, o zi perfecta de stat afara. Nu am cumparat decat niste timbre pentru unchiul meu pasionat de filatelie, insa m-am plimbat printre randurile intesate de marfuri care mai de care mai atractive pentru ochiul trecator. Am remarcat multi vanzatori posomorati. Pesemne ca lumea mai mult se plimba si priveste decat cumpara. M-am simtit atunci un pic cu musca pe caciula, dar m-am consolat cu facptul ca nu am gasit nimic sa-mi placa sau sa-mi trebuiasca si am trecut mai departe...