A venit toamna! Deja bluzitele de vara, fustele scurte si sandalele stau ignorate fiecare in coltul ei asteptand sa fie asezate meticulos si 'urcate in pod'.
Acum avem planuri noi pentru toamna care a trecut doar in vizita dar promite sa vina si sa ramana ceva timp si pentru iarna care abia asteapta sa ii ia locul, si ramanem numai cu melancolia zilelor lungi de vara.
Toamna are si ea farmecul ei. Imi amintesc cu drag cand eram mica si pe vremea asta puneam cu mami si cu mamaie muraturi la borcan, faceam gemuri si dulceturi si sirop pentru iarna, coceam vinete si ardei si le aranjam pe toate frumos in camara pentru iarna lunga ce avea sa vie. Acum nu se mai ocupa nimeni de lucrurile astea. Sunt atat de usor de procurat din magazine incat nu mai merita efortul, insa farmecul acelori vremuri nu se poate cumpara de pe niciun raft.
Anul trecut pe vremea asta ne intorceam blonzati si relaxati de pe Coasta de Azur, ne gandeam cu spaima ca ar cam trebui sa incepem sa cautam loc la restaurant pentru nunta, nu prea scriam pe blog, ne intrebam unii pe altii unde ar fi frumos sa facem revelionul si ne-o taiam repede ca e prea devreme pentru discutii de genul asta si imi faceam planuri cu Alexandra sa mergem la Viena inainte de sarbatorile de iarna.
Acum, dupa un an, intr-o zi superba de sfarsit de vara - inceput de toamna, stau cu laptopul in brate depanand amintiri, maritata, cu alt nume decat cel cu care m-am identificat 20 si de ani, cu gandul la luna de miere suspendata pe motivul noilor acte de identitate si cu nostalgia verii. Sunt insa linistita ca nunta a iesit mai bine decat ne-am putut dori vreodata, ca am niste prietene nebune de care sunt foarte mandra, ca am un sot pe care il iubesc enorm si care se distreaza copios de noua sa titulatura, cu gandul la luna de miere (cred ca am mai zis asta o data...), cu planuri noi pentru viitor si cu multa speranta de bine.
Anul trecut pe vremea asta ne intorceam blonzati si relaxati de pe Coasta de Azur, ne gandeam cu spaima ca ar cam trebui sa incepem sa cautam loc la restaurant pentru nunta, nu prea scriam pe blog, ne intrebam unii pe altii unde ar fi frumos sa facem revelionul si ne-o taiam repede ca e prea devreme pentru discutii de genul asta si imi faceam planuri cu Alexandra sa mergem la Viena inainte de sarbatorile de iarna.
Acum, dupa un an, intr-o zi superba de sfarsit de vara - inceput de toamna, stau cu laptopul in brate depanand amintiri, maritata, cu alt nume decat cel cu care m-am identificat 20 si de ani, cu gandul la luna de miere suspendata pe motivul noilor acte de identitate si cu nostalgia verii. Sunt insa linistita ca nunta a iesit mai bine decat ne-am putut dori vreodata, ca am niste prietene nebune de care sunt foarte mandra, ca am un sot pe care il iubesc enorm si care se distreaza copios de noua sa titulatura, cu gandul la luna de miere (cred ca am mai zis asta o data...), cu planuri noi pentru viitor si cu multa speranta de bine.
Adevarul e ca habar n-avem incotro ne poarta viata. Lucrurile se nasc din nimic si cresc si te schimba si tocmai cind crezi ca le-ai invatat pe toate, afli ca de fapt abia ai absolvit primul curs din multele ce o sa vina.
photo source: flickr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu