Vals de frunze moarte

A venit toamna si-mi acopar inima cu umbra inimii mele-pereche, ascult versuri caramizii si adulmec raze firave de soare blajin. Suspin a melancolie. Pasesc pe frunze si culori, cu umeri stransi si cu obrajii reci, pe pamant ars de soare trist ce vrea bun ramas si isi ia.

Se-aude timpul cum se-asterne. 

Inima imi bate in timpan jelind natura moarta. Se-aude viata inchisa intr-un gand, un firicel de apa, viata mea.

Unde ai sa-ti pui culorile adunate ?
La mine-n suflet este loc mereu.
Cu dragoste-am sa le adun pe toate,
Imensul evantai din frunze colorate.

Si totusi ...
toamna (in poeme)
esti atata de frumoasa!