Mi-e dor de orasul lui Mozart si de tot ce reprezinta el pentru locuitorii lui, pentru arta si cultura pe care o emana si care te imbata la tot pasul. Mi-e dor de faimosul Apfel Strudel, la Grinzing, cel mai bun pe care l-am mancat vreodata, de Schonbrunn-ul imbracat de sarbatoare, de mireasma de vin fiert cu scortisoara ce pluteste in aer si de frenezia de pe Maria Hilferstrasse. Mi-e dor de mirosul de iarna intrata pe deplin in drepturi. Mi-e dor.... mi-e dor...
Si fiindca mi-e asa dor m-am hotarat sa plec. "Va las si plec fiindca mi-e doooor..." cum ar zice un personaj foarte drag mie. Si nu o sa fiu singura ci in placuta companie e unei prietene foarte bune. A trecut foarte mult timp de cand noi doua nu am mai petrecut atata timp impreuna. O sa ne redescoperim. Anii facultatii, cei mai frumosi de la sfarsitul copilariei si pana acum, ne-au adus multe bucurii si momente care ne-au facut ceea ce suntem azi - doua bune prietene. Ne unesc multe amintiri placute, multe emotii, multe ore nesfarsite la telefon, multe povesti cu printi si printese si multe planuri de viitor. O sa fie patru zile de amintiri si noi amitiri.
Nu am multe prietene. Le numar pe degete. Nici nu mi-as dori sa fie mai multe de cat sunt, sau sa fie altele, sau sa fie mai frumoase sau mai destepte. Oricum pentru mine ele sunt 'cele mai' si sunt fericita ca ne avem una pe alta.
Timpul si intamplari au facut ca unele dintre ele sa fie la sute sau chiar la mii de km departare. Mi-e dor de toate in egala masura. Fiecare ma completeaza si ma incaraca emotional cu o anumita cantitate de energie.
Sunt un pic deprimata. Probabil si din cauza vremii mohorate si ploioase (autumn was never my cup of tea) sau din cauza racelii care imi da tarcoale de cateva zile. Nu imi plang de mila si nu ma las prada impresiilor ipohondre. Vreau doar sa evadez cateva zile in peisajul vienez. Numar zilele. Tresar la gandul ca va veni ziua in care ne vom urca in masina, si vom pleca frumoase si nebune pe cai de mult neumblate de piciorul nostru.
Pana atunci mi-e inca dor. Mozart, Apfel strudel si Targul de Craciun.
Si fiindca mi-e asa dor m-am hotarat sa plec. "Va las si plec fiindca mi-e doooor..." cum ar zice un personaj foarte drag mie. Si nu o sa fiu singura ci in placuta companie e unei prietene foarte bune. A trecut foarte mult timp de cand noi doua nu am mai petrecut atata timp impreuna. O sa ne redescoperim. Anii facultatii, cei mai frumosi de la sfarsitul copilariei si pana acum, ne-au adus multe bucurii si momente care ne-au facut ceea ce suntem azi - doua bune prietene. Ne unesc multe amintiri placute, multe emotii, multe ore nesfarsite la telefon, multe povesti cu printi si printese si multe planuri de viitor. O sa fie patru zile de amintiri si noi amitiri.
Nu am multe prietene. Le numar pe degete. Nici nu mi-as dori sa fie mai multe de cat sunt, sau sa fie altele, sau sa fie mai frumoase sau mai destepte. Oricum pentru mine ele sunt 'cele mai' si sunt fericita ca ne avem una pe alta.
Timpul si intamplari au facut ca unele dintre ele sa fie la sute sau chiar la mii de km departare. Mi-e dor de toate in egala masura. Fiecare ma completeaza si ma incaraca emotional cu o anumita cantitate de energie.
Sunt un pic deprimata. Probabil si din cauza vremii mohorate si ploioase (autumn was never my cup of tea) sau din cauza racelii care imi da tarcoale de cateva zile. Nu imi plang de mila si nu ma las prada impresiilor ipohondre. Vreau doar sa evadez cateva zile in peisajul vienez. Numar zilele. Tresar la gandul ca va veni ziua in care ne vom urca in masina, si vom pleca frumoase si nebune pe cai de mult neumblate de piciorul nostru.
Pana atunci mi-e inca dor. Mozart, Apfel strudel si Targul de Craciun.
*Rathaus*
*Grinzing*
*Apfelstrudel*
2 comentarii:
Prima data ma gandii la Salzburg, cand citii de Mozart :)
Distractie faina si sa ai parte de fulgi mari!!!
Mersi, Paula! Sper sa fie asa cum imi doresc! ;)
Trimiteți un comentariu